Habitar/Habitat: Casa de Arquiteto

Aceasta discuție se concentrează pe perspectiva arhitectului despre proiectarea casei proprii, explorând temele idealurilor și responsabilității în arhitectură. Arhitectul sugerează că realizările sale arhitecturale reprezintă o proiecție a unui spațiu comun pentru toți, fără a depinde de cerințele specifice ale unui client. Această abordare reflectă o viziune poetică și personalizată asupra arhitecturii, în contrast cu normele tradiționale care subliniază constrângerile clienților.

Reflectând asupra construcției casei sale între anii 1972 și 1975, arhitectul vorbește despre procesul său de proiectare, evidențiind circumstanțele favorabile de vreme tânără și libertăți în creație. Implicarea unei clienți care ulterior a plecat, dar care a inițiat proiectul, adaugă o notă personală acestei experiente arhitecturale, situându-se într-un cadru de optimizare a spațiului și estetică.

Arhitectul discută despre programul casei, care include un design simplu cu spații deschise, adresându-se unui public larg. Proiectul se concentrează pe crearea unor grădini expansive și pe organizarea interioarelor, în care fluiditatea și deschiderea joacă un rol esențial, evitând senzațiile de claustrare.

Se discută despre topografia terenului, care a influențat designul casei, aducând în discuție o serie de niveluri interioare ce oferă perspective interesante. Aici se subliniază importanța circulației fluide în interior, ceea ce oferă o experiență de locuire mai integrată și liberă pentru ocupanți.

Conceptul de spațiu comun, inspirat din epoca anilor '60 și '70 din São Paulo, este împărtășit în continuare, cu accent pe relațiile familiale și sociale într-un cadru mai deschis. Arhitectul notează modalitatea în care designul său facilitează interacțiunea dintre membrii familiei, chiar și la distanțe fizice considerabile, promovând un sentiment de intimitate fără restricții.

Într-o reflecție asupra diferențelor între arhitectura tradițională și cea de avangardă, arhitectul menționează elementele comune ale traiectelor avangardiste. Microclimatul casei devine un exemplu al integrării naturii cu mediul construit, generând o experiență unică pentru locatari, în contrast cu absența spațiilor publice semnificative în oraș.

Opinia arhitectului în legătură cu modul în care casele sunt concepute pentru familiile moderne reflectă o ambivalență față de ritualurile și limitările impuse de populații, subliniind nevoit de a promova dezvoltarea unui spațiu flexibil și adaptabil la nevoile locatarilor.

Continuând, arhitectul împărtășește perspectivele actuale asupra vieții familiale în cadrul casei, modul de creștere a copiilor și deschiderea spațiului care le permite acestora să dezvolte simțul de libertate și explorare. Această liberă interacțiune dintre diferitele zone ale casei sprijină o educație mai puțin restrictivă.

Odată cu discuția despre tendințele din arhitectura modernă, arhitectul analizează conceptul de modularitate și pre-fabricare, reflectând asupra evoluțiilor din trecut în domeniul tehnic și artistic. El subliniază că aceste inovații nu s-au tradus întotdeauna în confort sau estetică corespunzătoare.